Afacerea Flynn. Cât și când a aflat Trump?

Flynn a fost până luni noaptea, timp de aproape trei săptămâni, unul dintre cei mai puternici membri ai Cabinetului. (Numele lui e cunoscut publicului românesc, înainte de a se instala la Casa Albă, când ambasadorul României la Washington s-a luădat că are relații cu echipa președintelui ales, invocând o convorbire telefonică chiar cu Michael Flynn, și mai ales de când Liviu Dragnea l-a intersectat, cu prilejul vizitei sale în America).

A demisionat intempestiv, scuzându-se că nu l-a informat complet pe vicepreședintele Pence și pe alți înalți oficiali despre convorbirile sale cu ambasadorul Rusiei, Serghei Kislyak. Aceste convorbiri ar fi motivul pentru care a fost obligat să debarce, fiind considerat șantajabil. În plus, convorbirile telefonice cu diplomatul dau apă la moară celor care cred – ipoteză absurd – că rusii au decis Președinția Americii la ultimele alegeri.

Reacția analiștilor cu simpatii democrate a fost că în Aripa de Vest a Casei Albe a început războiul între consilierii lui Trump. Alți observatori, mai puțin înfierbântați, și-au pus întrebarea legitimă cât și de când știa Președintele Statelor Unite despre convorbirile lui Flynn. Cu atât mai mult cu cât și-a ales echipa pe criterii de loialitate. Nu cumva demersurile consilierului pe probleme de securitate au fost întreprinse în beneficiul lui Trump? Mai ales că poziția față de Rusia a fostului general – un vetern al războaielor din Afganistan și Irak, fost șef al Serviciului de Informații al Armatei – e una contradictorie. În cartea sa, scrisă împreună cu binecunoscutul neoconservator Michael Leeden, editată în vara anului trecut, „The Field of Fight”, exprimase poziții tăioase față de Rusia, mergând până la abracadabranta idee că, în tandem cu Iranul, Rusia urmărește să declanșeze un război împotriva Statelor Unite.

Flynn a fost cel mai anti-iranian personaj din proximitatea lui Trump. Până la a afirma gogomănia că Iranul e mult mai periculos pentru omenire decât autotintitulatul Stat Islamic. Faptul că a demisionat în preziua vizitei lui Netanyahu la Washington, îi va îngreuna acestuia din urmă misiunea de a-l convinge pe Președinte să acționeze mai ferm împotriva teocrației șiite de la Tehran.

Revenind la chestiunea rusă, în ciuda declarațiilor belicoase (e cunoscut faptul că Michael Flynn e, cu vocea lui de Donald Rățoiul, un personaj coleric), a acceptat, în decembrie 2015, o vizită la Moscova, unde a susținut o conferință (neplătită, după cum declară acum), fiind fotografiat la aceași masă festivă cu Putin.

Generalul favorit al lui Trump, pe care l-ar fi numit chiar Secretar al Apărării, dacă n-ar fi avut nevoie de acceptul Congresului (legea spune că un militar de rang înalt nu poate ocupa funcții în Administrație, decât cel mai devreme la șapte ani de la retragere, iar Flynn a intrat în rezervă în 2014), a stat, totuși, pe scaunul lui Kissinger și Brzezinski, e drept că pentru foarte scurtă vreme.

Simpla lui demisie nu va închide afacerea. Comisiile senatoriale de specialitate vor să-l audieze – în această chestiune de interes național democrații fiind în consens cu republicanii (care, spre deosebire de Trump, n-au avut niciodată simpatii putiniste).